Întreaga moștenire istorică și culturală a Ilfovului formează patrimoniul acestui județ.
Județul Ilfov este cel care „îmbrățișează” ca un inel capitala României, Municipiul București, și oferă acesteia zone de relaxare și de interes cultural. Aici se întindeau odinioară Codrii Vlăsiei, unde se înălțau curțile domnești „de vară” ale unor voievozi ai Țării Românești, dar și lăcașe de cult și palate. Prin specificitatea lor, satele din imediata vecinătate a Bucureștiului ofereau către orășeni produsele muncii lor în târguri și piețe. Astfel, s-au dezvoltat anumite meșteșuguri, de o mică sau mai mare amploare, după cum erau cerințele vremii. La Piscu (Școala de la Piscu) se făcea ceramică, iar pe lângă mănăstiri erau tipografii, ateliere de cusut și țesut stofe și veșminte. Mai erau ateliere de tâmplărie, fierării, rotării, livezi, prisăci și heleștee, stâne și grădini de zarzavat, care se întindeau în întreg județul Ilfov.
Patrimoniu arheologic și cultural istoric
Primele obiective de patrimoniu, cronologic vorbind, sunt siturile arheologice. Acestea sunt locuri unde au fost găsite urme și obiecte ale unor oameni care au trăit cu mult timp în urmă, monumente de arhitectură reprezentând construcții foarte bine realizate și cu valoare culturală și monumentele de for public (statui sculptate sau altă alcătuire artistică, așezată într-un loc vizibil, în spațiul orașelor sau satelor, care amintește de un eveniment, de o personalitate). Acestea din urmă sunt așezate, de obicei, în locuri deschise (piețe, parcuri), așa încât să poată fi cât mai ușor de văzut. De asemenea vom regăsi pe teritoriul județului Ilfov monumente funerare (lucrări de arhitectură sau sculpturi ridicate la mormântul unor personalități), statui, mausolee, cavouri etc.
Siturile arheologice ilfovene sunt catalogate a dovedi existența comunităților umane pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, până în contemporaneitate. Există dovezi de locuire umană încă din vremea pietrei cioplite, cu 150.000 de ani în urmă. Siturile arheologice atestă prezența omului pe acest teritoriu încă din paleolitic (zona Pantelimon, Măgurele), neolitic (zona Cernica și Jilava) și din epoca bronzului (opt așezări, cu stațiuni ale Culturii Tei la Măineasca – Petrăchioaia, Chitila, Mogoșoaia, Culturii Gumelnița și Culturii Boian la Mogoșoaia), epoca fierului (stațiune a Culturii La Tène de sec. V î.Hr., la Măineasca, plus alte trei locații), epoca geto-dacică (Moara Vlăsiei, Măgurele, Mogoșoaia, Măineasca), epoca daco-romană (Moara Vlăsiei, Mogoșoaia – cu descoperirea unui tezaur monetar geto-dac), epoca postromană (Mogoșoaia), epoca migrațiilor și medievală (sec. III – IV cu 12 așezări; sec. V – VII cu două așezări; sec. IX – XI, cu cinci așezări) și situri ale așezărilor românești etc.
Ca o imagine emblematică a vechilor civilizații ilfovene a rămas descoperirea Zeiței de la Vidra, cunoscută și ca Venus de la Vidra, acesta fiind un vas-statuetă feminină de cult, aparținătoare de epoca eneolitic (cca. 7000 de ani vechime), modelat într-un fel mai ciudat, adică fără cap, și adăpostit în prezent de Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București (Palatul Șuțu, din zona Universitate).
Descoperiri importante s-au făcut pe malurile râului Colentina, constituindu-se într-o mărturie de netăgăduit a locuirii acestei zone încă din cele mai vechi timpuri. O minuțioasă cercetare a spațiului ilfovean dovedește faptul că s-au înregistrat peste 45 de puncte arheologice. „Bogăția descoperirilor arheologice – relicve, inscripții etc. – se întinde până în secolele XIV – XVI, când apar primele închegări politice, cnezatele și voievodatele. De la crearea Valahiei, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și până în secolul al XVI-lea au apărut o mulțime de târguri și mici așezări.” În aproape toate acestea au fost ridicate biserici și mănăstiri, palate și conace ce amintesc și astăzi de acele secole trecute.
Manual patrimoniu cultural ilfovean
Port Ilfovean
- Cămașă cusută la Piscu, începutul secolului al XX-lea.
- Semne solare, pristolnice și fluturi (paiete metalice), toate prinse într-un labirint roșu, desfășurat pe pânza fină.
- Cămașă cusută la Brănești
- Poale de cămașă femeiască de la Lupăria, cusută la începutul secolului al XX-lea, pe pânză de casă.
Case Brănești – arhitectură tradițională din foștii Codrii ai Vlăsiei
În satele ilfovene se ascund încă multe case cu arhitectură țărănească tradițională, unele în stare bună. Toate, indiferent de starea lor de conservare, vorbesc însă despre o stare de odinioară, pe care e bine să ne-o amintim. Vorbesc despre așezare, despre armonie, despre frumosul acela de demult al cărui simț se pierde cu fiecare zi care trece.
Festivaluri în județul Ilfov
- Festivalul de film din orașul Chitila
- Festivalul Cucilor din comuna Brănești
- Festivalul Zâmbetul copilăriei dedicat preșcolarilor
- Festival al ansamblurilor folclorice de dans
- Festivalul de colinde ilfovene “O veste minunată” din comuna Brănești
- Festivalul folcloric de artă și tradiție populară romănească din orașul Otopeni
- Festivalul interjudețean de dans pentru copii “Euro Dance” din comuna Brănești
