PALATE
Palatul Brâncovenesc Mogoșoaia
Palatul a fost inaugurat de Constantin Brâncoveanu în 1702, după cum arată și inscripția de pe latura de est. După execuția la Constantinopol a lui Brâncoveanu și a fiilor săi, bijuteria aflată la 14 kilometri de Capitală a fost confiscată de otomani și transformată în han, iar, în timpul războiului ruso-turc, a fost devastată. Din păcate, după restaurare, palatul a fost din nou distrus în timpul revoluției din 1821. Mai târziu, în 1957, a fost iar devastat, colecțiile de artă au fost furate. Apoi a intrat în administrarea Muzeului Național de Artă și a fost restaurat după cutremurul din 1977.
Acest minunat monument de arhitectură ce îmbină elementele autohtone cu arta italiană se oglindește în apele liniștite ale lacului Mogoșoaia. Acum este un important punct de atracție turistică, palatul și parcul din jur fiind mereu un furnicar.
În parcul tematic Mini Europa de la Bruxelles – Belgia, printre monumentele cele mai de seamă ale statelor membre UE se găseşte şi macheta Palatului Mogoşoaia din judeţul Ilfov, singurul monument prin care România este reprezentată.
https://my.matterport.com/show/?m=fTfFfBpzowp
https://www.facebook.com/photo/?fbid=180809292044281&set=a.180809032044307
https://www.youtube.com/watch?v=PJ83_ZYJNJI
COMPLEXUL SNAGOV
Palatul Snagov a fost construit în anii 1930 de Henrieta Delavrancea-Gbory pentru Prințul Nicolae al României, la aproximativ 40 de kilometri nord-est de București, lângă comuna Snagov, mănăstirea și lacul cu același nume. Stilul arhitectural este brâncovenesc, iar mobilierul a fost comandat în stil baroc. Este situat pe malul unui lac acoperit cu nuferi, în mijlocul unei păduri și atrage mii de turiști care vor să se bucure de natură, dar și de o lecție de istoria arhitecturii.
Turiștii care vor să rămână peste noapte au la dispoziție hoteluri, restaurante, terase, terenuri de tenis, de fotbal sau locuri de joacă pentru copii.
Lacul Snagov este și el unic în România. Este cel mai mare lac natural din țara noastră. Forma lacului este alungită și foarte sinuoasă, cu 11 golfuri mai importante, în partea din aval aflându-se Delta Snagovului și o insulă de 4,4 hectare pe care se găsește Mănăstirea Vlad Țepeș .
În prezent, în treimea centrală a lacului există Aria Naturală Protejată “Lacul Snagov” (cu peste 40 de specii protejate prin lege). În apropiere se găsește Aria Naturală “Pădurea Snagov” (cu 15 specii de fag, dar și alte specii protejate). De fapt, există mai multă biodiversitate și specii de protejat în amontele și avalul ariei protejate decât în aceasta cât și în pădurile riverane (circa 228 specii), motiv pentru care sunt în derulare procedurile de extindere a suprafeței de conservare.
https://www.youtube.com/watch?v=NkKueHJuj0Q
https://izi.travel/de/77c2-lacul-snagov/ro
PALATUL ȘTIRBEY BUFTEA
Palatul Știrbey se află în localitatea Buftea, la aproximativ 20 de kilometri de București. Construcția a început în 1850, iar ctitor a fost Barbu Dimitrie Ștribey, domnitor al Țării Românești. Lucrările s-au încheiat însă în timpul domniei fiului lui Barbu Dimitrie, Alexandru Știrbey. Pe lângă palat, a fost amenajat parcul, lacul, sere, grădini și superba capelă în stil neogotic, cu scări din marmură de Carrara.
Printre cei mai importanți oaspeți ai palatului se numără Regina Maria, în 1916, în timpul Primului Războului Mondial. Reginei îi plăcea să călărească în pădurea domeniului. Acesta este și motivul pentru care la intrarea în palat sunteți întâmpinați de un monument dedicat Reginei.
Regina s-a bucurat destul de puțin de ședere pentru că în 1917 palatul a fost rechiziționat de armata germană. Aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale, semnată în martie 1918, prin care pierdeam Dobrogea și versanții Carpaților.
Printre oaspeții de seamă ai palatului trebuie subliniat Nikita Hrușciov care a stat aici în octombrie 1959, când s-a decis retragerea trupelor sovietice din țara noastră. Tot aici Mihail Sadoveanu venea deseori să pescuiască.
Palatul este acum proprietate privată, iar aici sunt organizate evenimente private, inclusiv festivalul Summer Well.
MĂNĂSTIRI
Mănăstirea Sfântul Nicolae – Sitaru (Balamuci)
Mănăstirea Sfântul Nicolae Sitaru este o mănăstire ortodoxă, în nord-estul judetului Ilfov, în pădurea de lângă satul Sitaru, în comuna Grădistea. Movila pe care a fost construită mănăstirea fusese, iniţial, o insulă în mijlocul apelor Ialomiţei. Ulterior, râul și-a schimbat cursul, dar, uneori, la ploi abundente, se mai adună apă în jurul mănăstirii.
Mănăstirea a fost construită în 1627 de jupânul Papa Greceanu (străbunicul lui Constantin Brâncoveanu) prin fiica sa, Păuna, bunica domnitorului. Papa Greceanu decide să închine lăcașul de cult Sfântului Nicolae.
Biserica a fost zidită lângă un mic schit din lemn, cu același hram, unde călugării veneau duminical pentru Sfânta Liturghie. Mănăstirea este recunoscută oficial, prin hrisov domnesc, în 1631.
După secularizarea averilor mănăstirilor, în 1864 se înființează la Sitaru, pentru scurt timp, o școală de corecție.
În 1915 mănăstirea rămâne pustie. Abia în anul 1928 doi călugări – Atanasie și Martirie – se mută la Sitaru. Schitul se repopulează în timp. După decretul de desființare a mănăstirilor din 1959, mai rămân doar doi călugări ce refuză să părăsească mănăstirea. După 1971, viața duhovnicească la Sitaru începe să renască.
Istoricul Nicolae Iorga se numără printre numeroșii vizitatori ai lăcașului de cult pe care-l numeşte ,,Mănăstirea din pădure”. Nicolae Iorga: ,,Pridvorul se sprijină pe splendide coloane cu capitele sculptate. Frumoasă inscripţie deasupra intrării. Frescele se păstrează încă bine până la fundul înalt al cupolei.”
Mănăstirea este cunoscută și sub numele de Mănăstirea Balamuci. Legenda spune că numele Balamuci provine de la domnița Mușa, bunica întemeietorului Papa Greceanu, care s-a înecat în apele râului Ialomița. Valea râului a devenit Valea Mușii, apoi Balamușii, apoi Balamuci. O altă origine posibilă a numelui ar fi de la primii călugări ce au întemeiat vechiul schit de lemn, care erau “nebuni pentru Hristos”.
Balamuci este monument istoric de clasa A și face parte din patrimoniul cultural național. În prezent, se află în proces de reabilitare cu bani obținuți de Consiliul Județean Ilfov de la Uniunea Europeană.
http://www.manastirea-caldarusani.ro
Mănăstirea Căldărușani
Mănăstirea Căldărușani este una dintre cele mai mari și mai vechi mănăstiri ortodoxe din Muntenia. Se află pe malul lacului Căldărușani, pe teritoriul comunei Gruiu, în judetul Ilfov. Numele mănăstirii provine de la configurația locului, care are aspectul unei căldări.
Mănăstirea Căldărușani a fost construită în 1638. Domnitorul Matei Basarab a ridicat lăcașul de cult și l-a închinat Sfântului Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Principala construcţie a mănăstirii are aspectul unei cetăți – biserica este înconjurată de un zid, cu un turn la intrare.
Mănăstirea a fost, de-a lungul timpului, un centru important de cultură unde s-au acumulat colecţii bogate de manuscrise bisericeşti realizate de călugări, tipărituri religioase.
În 1778 s-a înființat Școala de Zugravi de la Căldărușani și avea caracter oficial de școală a Mitropoliei. Printre cei care și-au făcut ucenicia aici se numără și Nicolae Grigorescu. Pictorul a stat la mănăstire între anii 1854-1855, iar șapte dintre icoanele sale încă se mai păstrează în muzeul mănăstirii.
Pinacoteca are la bază colecția de artă a mitropolitului Ghenadie Petrescu, caterisit și ajuns apoi starețul mănăstiri. După moartea sa, obiectele de artă au rămas în proprietatea lăcașului de cult.
În muzeul mănăstirii Căldărușani se află și un important tezaur cu obiecte bisericești din aur și din argint. Vechea sală a tronului domnitorului Matei Basarab, din Mănăstirea Căldărușani, adăpostește acum Sala Tezaurului.
Mănăstirea Căldărușani a fost declarată monument istoric în anul 1992. În prezent, se află în proces de reabilitare cu bani obținuți de Consiliul Județean de la Uniunea Europeană.
Mănăstirea Cernica
Mănăstirea se găsește în orașul Pantelimon, în apropiere de limita cu localitatea Cernica, în mijlocul unui lac inconjurat de păduri seculare.
A fost ridicată în anul 1608, în timpul domniei lui Radu Șerban, și a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazu, Cernica Știrbei și de soția sa Chiajna. Complexul a reprezentat o adevărată școală de educație monastică. Aici sunt trei biserici și trei paraclise.
Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din 1802 și reparată în anii 1809–1815 de arhimandritul Timotei. O reparație capitală s-a făcut în anul 1925, după ce, în urma unui cutremur în anul 1838, o turlă s-a dărâmat, iar în 1923 a avut loc un incendiu.
Mănăstirea realizată pe două insule, pe locul în care în urmă cu 5.000 de ani se găseau triburile neolitice, a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din România. Deține un muzeu cu sute de opere specifice artelor bisericești, dar și o bibliotecă cu peste 15.000 de devolume
În curte se află un stejar uriaș. Legenda spune că a fost plantat odată cu ctitorirea bisericii. Tot aici se găsește un cimitir în care își duc somnul de veci mai multe personalități precum mitropolitul Nifon, pictorul Ion Țuculescu, sociologul Ernest Bernea, cântărețul Johnny Răducanu și scriitorul Gala Galaction.
https://www.youtube.com/watch?v=O7WPZnSUT4w
https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Cernica
http://www.primariapantelimon.ro/manastirea-cernica/
MĂNĂSTIREA ȚIGĂNEȘTI
https://www.facebook.com/photo/?fbid=2516140705154674&set=a.427194224049343
Mănăstirea Țigănești se află în dreptul localității Ciolpani, în apropiere de Drumul Național 1. Accesul se face pe Drumul Județean 181, la umbra copacilor care formau odinioară Codrii Vlăsiei. Este înconjurată de un
curs de apă cunoscut ca “Lacul Maicilor”.
Numele mănăstiri a fost dat de boierul Țigănescu, cel care a construit aici în 1780 o bisericuță din lemn, iar chiliile de lângă erau ocupate de călugări de la muntele Athos.
Frumusețea naturală a locului este concurată de cea a picturilor interioare și exterioare. Cele mai multe au fost restaurate, dar câteva au rămas neschimbate: incoana Maicii Domnului sau icoana Sfântului Ioan Botezătorul, realizată pe piele de cămilă.
Important de știut este și faptul că ceasul din turnul mănăstirii a fost adus din Germania în 1911. Numai mecanismul cântărește peste 1,3 tone.
Pe lângă locurile de rugăciune, aici există și ateliere unde măicuțele țes materiale cu fir de aur și argint pentru haine preoțești. Tot aici a fost realizată și broderia pentru sala maură a Castelului Peleș sau stofe pentru catedrala din Canterbury, una dintre cele mai faimoase construcții religioase creștine din Marea Britanie.
https://www.youtube.com/watch?v=oHnhAUcC9AE
MĂNĂSTIREA PASĂREA
Mănăstirea Pasărea se află la 19 de kilometri distanță de București, pe malul lacului Pustnicu, la marginea pădurii cu același nume. Monument istoric, mănăstirea a fost ctitorită în 1813, atunci când arhimandritul Timotei a ridicat aici o biserică din lemn. A rezistat doar 25 de ani. S-a prăbușit în urma cutremurului. Biserica a fost reconstruită de Sfântul Calinic în 1846.
Pe lângă icoane, ceramică, broderii și mulaje în ghips, cea mai importantă comoară a mănăstirii este racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie.
Cel mai probabil, numele mănăstirii se datorează miilor de păsări care cântau în pădurea din zonă.
Fortul 13 Jilava, una din cele cumplite închisori comuniste
Aflat în sudul Județului Ilfov, în Jilava, Fortul 13 Jilava a fost construit în perioada 1866-1893. Din 1907 clădirea a fost folosită ca temniţă pentru țăranii arestați în timpul Răscoalei. A devenit apoi loc de tranzit pentru majoritatea deținuților politici. Între transferurile de la un penitenciar la altul sau între procese, cei arestați erau trimiși la Jilava.
Mai bine de un milion de oameni au trecut pragul închisorii terorii. Printre ei, și Corneliu Coposu, monseniorul Vladimir Ghika, mitropolitul Bartolomeu Anania, Nicolae Steinhardt sau Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Ziua în penitenciar începea la 5.00 și se termina la 22.00. În acest interval, deținuții nu aveau voie să se întindă pe pat și nici măcar să se sprijine de perete. Într-o încăpere intrau 50-60 de oamenii care dormeau în paturi suprapuse. Uneori, erau înghesuiți chiar și câte 200 într-o celulă. Cine n-avea loc în pat dormea pe jos, pe cimentul rece. Temnița a fost săpată în pământ, la 10 metri adâncime, iar umezeala se simțea peste tot.
Fortul 13 era locul unde deținuții cunoșteau teroarea, violența, umilința și foamea. Unii n-au mai ieșit niciodată. Au murit din cauza condițiilor dure sau au fost executați.
Din 1970 o parte din celule au fost dezafectate, iar celelalte păstrate pentru ocazii precum evenimentele din decembrie 1989. Protestatarii din Piața Revoluției au fost fost reținuți și trimiși la Fortul 13.
În prezent, Fortul 13 Jilava este monument istoric, transformat în memorial. Se poate vizita, dar cu restricții pentru că se trece prin curtea penitenciarului: control la poartă, buletine și telefoane lăsate la intrare.
Consiliul Județean a demarat procedurile de preluare în administrare a Fortului 13 Jilava. Fosta închisoare a terorii va fi reabilitată, consolidată și va deveni muzeu.